„De la noi, practic, începe întreg fluxul tehnologic!” Interviu cu Nicu Burlică, șef serviciu lemn rotund (HS Rădăuți)

Intrând pe platforma Holzindustrie Schweighofer de la Rădăuți, un ochi neantrenat nu vede decât stive de bușteni, macarale în continuă mișcare, cu graiferele încărcate cu grămezi de bușteni de aceeași lungime și diametru și un zumzăit continuu care te duce cu gândul la munca albinelor într-un stup. Un specialist în silvicultură, însă, numai aruncând o privire la un anume buștean, la culoare, nuanță, la scoarță sau la secțiune, poate să spună imediat cărei specii de arbore îi aparține. Nicu Burlică este un astfel de specialist.

Uitându-se pe fereastra biroului în fiecare dimineața când ajunge la serviciu, Nicu vede aproape un kilometru de boxe aliniate la linie. Șeful serviciului lemn rotund de la Holzindustrie Schweighofer Rădăuți știe că pe partea stângă a liniei de sortare se află buștenii de calitate superioară, în timp ce în partea dreaptă a șirului de boxe se depozitează buștenii care prezintă mici imperfecțiuni.

„Noi suntem departamentul de la care începe întregul flux tehnologic, de aceea este foarte important să ne facem treaba cum trebuie de la bun început, adică sortarea să fie făcută dimensional și pe clase de calitate, așa încât tuturor să le fie mult mai ușor,” spune Nicu.

Împlinește 10 ani de când, proaspăt ieșit de pe băncile Facultății de Silvicultură, și-a luat inima-n dinți și a aplicat la o multinațională care tocmai își deschisese porțile la Rădăuți. „Eu eram foarte mândru de diploma mea de la Facultate, de faptul că o să lucrez cu lemnul, care mă pasiona, însă la interviu nu a interesat pe nimeni ce diplome am eu, ci ce știu sa fac!” spune Nicu, amintindu-și cât de impresionat a fost de tehnologiile pe care le-a văzut prima data când a pus piciorul în fabrică. „M-am întrebat serios când o să am eu timp să învăț atâtea! Era ceva complet nou pentru mine, am mai fost eu în practică pe la alte fabrici, dar nu am văzut nicăieri ce am văzut când am venit aici!”

A fost angajat sortator la hala de rindeluire, își amintește. „Eu însă îmi doream să vin la lemn rotund, pentru că, terminând Silvicultura, aici și făceam ce am învățat la facultate! Și am «rezistat» cam o lună la rindeluire, după care m-au trimis aici, la lemn rotund… Am intrat în cabina de comandă și am zis că am intrat într-un avion, nu alta! Când o să învăț eu toate astea? M-am și speriat!” adaugă Nicu zâmbind.

De la sortator, la șef de schimb în doar 4 luni

Nu a trecut foarte mult timp însă și tânărul de 25 de ani a început să se prindă cum merg lucrurile. „Eu, mai ales, veneam cu cunoștințe în domeniul lemnului: deja știam specii, știam calități, știam în mare parte ce se întâmplă, trebuia doar să învăț partea tehnică! Și nu a durat mult și am învățat!” povestește Nicu. Și responsabilitățile au continuat să crească, pentru că în doar 4 luni de zile de când călcase pentru prima dată în fabrica de cherestea a fost numit șef de schimb la departamentul de lemn rotund, locul unde voise încă de la început să ajungă!

Ce a fost cel mai greu atunci?

„Ooo, cel mai greu atunci mi s-a părut munca cu oamenii, pentru că eu practic eram un copil, abia ieșisem din facultate, mulți dintre macaragii și dintre oamenii din subordine puteau să îmi fie părinți” zâmbește Nicu. „Și e greu să spui unui grup de 15 oameni cum trebuie să-și facă treaba, pentru că în momentul în care te întreabă «de ce?» și tu nu ai experiență, te cam blochezi! Am mai avut eu momente din astea, în care am fost intimidat, însă cu discuții, cu exemple, cu ajutorul colegilor, am trecut peste. Și nu am avut probleme complicate cu oamenii.”

Te simți împlinit când munca îți este recunoscută

Ajuns acum la 35 de ani, Nicu Burlică e un om de echipă.

Nu se laudă, acceptă stângaci complimentele, însă vorbește cu mândrie și însuflețire despre oamenii pe care îi conduce. Acum sunt 15, însă numărul mai fluctuează, în funcție de volumul producției.

„Cele mai frumoase momente sunt atunci când munca îți este recunoscută, și noi am făcut performanțe aici, la Rădăuți, lucrând în echipă!” spune el. „Putem oricând să ne ajutăm unul pe celălalt, dacă unul dintre colegi este plecat cu altă problemă la una dintre fabrici nu este nicio problemă, pentru că ne ajutăm între noi.”

E bucuros că firma investește în programe de instruire. „Implementăm acum în fabrică sistemul kaizen, cu ajutorul căruia învățăm să îmbunătățim lucrurile cu pași mici în fiecare zi. Da, știu că rezultatele nu se vad imediat, însă din ce am implementat până acum eu am început deja să vad îmbunătățiri. Cred ca o sa avem rezultate, și e păcat că nu s-a făcut lucrul ăsta mai devreme, dar niciodată nu e prea târziu!”

Nicu se simte la serviciu ca acasă, mai ales că și soția lui lucrează de 2 ani tot pentru companie, la departamentul financiar-contabil. S-au cunoscut în timpul facultății și s-au mutat la Rădăuți fără nici un plan, fără să știe ce o să facă. „Acum, însă, ne-am cumpărat casă în Rădăuți, locuim în oraș și cred că e foarte important să avem siguranța locului de muncă ca să facem acest pas, dar noi am avut-o! A apărut între timp și juniorul, care acum are 4 ani și 5 luni și a ajuns la etapa în care pune întrebări la care e dificil de răspuns. De exemplu, se uita la filmulețe de la nunta noastră și e extrem de intrigat că a putut să piardă un asemenea eveniment: «Mami, tati, dar eu de ce nu sunt la nunta voastră, eu unde eram, la bunica?»”

După 10 ani la Holzindustrie Schweighofer, Nicu consideră că deja și-a făcut un viitor.

„Sunt mândru că în acești 10 ani am obținut niște calificări, diplome, am învățat foarte multe și încă mai am de învățat. Și consider că sunt la locul potrivit!”