Viața ca o provocare. Interviu cu Gheorghe Bălțătescu, director tehnic Holzindustrie Schweighofer Baco

La început a fost fascinația pentru uniforma militară. Dar n-a fost să fie.

A urmat o încercare care l-a pus, la doar 19 ani, în postura de a fi «capul familiei». Și nu a dezamăgit.

Gheorghe Băltătescu – Gheorghiță pentru colegi – a trecut prima dată pragul fabricii de panel de la Comănești acum 19 ani. Astăzi însă, rememorează jumătate din viața lui din postura de director tehnic al Holzindustrie Schweighofer Baco…

Povestea HS Baco la Comănești începe în anii 1980, când Combinatul de Prelucrare a Lemnului era una dintre cele mai avansate tehnologic unități de profil din țară. De-a lungul timpului, fabrica de panel a creionat destine, a clădit comunități și a dus tradiția industriei lemnului în Comănești într-o nouă etapă.

Cu o suprafață de 17 hectare și peste 700 de angajați, Holzindustrie Schweighofer Baco este astăzi cea mai mare fabrică de panel din lume și unul dintre motoarele economice ale regiunii, puternic afectată la începutul anilor 2000 de dezindustrializare și disponibilizări masive.

Fabrica procesează cheresteaua din lemn de rășinoase care nu ar putea fi valorificată superior și o transformă în panel și panouri de cofraj, destinate industriei mobilei și construcțiilor. Compania este lider european pe aceste segmente iar produsele sale sunt căutate de clienți din peste 40 de țări de pe cinci continente.

Pe 29 august 2000, un tânăr de 19 ani își încerca norocul și se angaja ca stivuitor de cherestea la fabrica Finnforest din Comănești.

După tot atâția ani, tânărul este noul director tehnic al celei mai mari fabrici de panel din lume într-o singură locație.

„Eu îmi doream foarte mult să devin cadru militar, eram impresionat de ținuta pe care o aveau soldații și când am terminat clasa a VIII-a, părinții m-au înscris la Liceul Militar din Craiova, la aviație,” povestește Gheorghe (Gheorghiță) Bălțătescu. „Am stat la Craiova doar trei luni însă, pentru că pe atunci căsnicia părinților mei era pe sfârșite și au intervenit alte probleme.”

Așa că s-a întors acasă.

Unde s-a specializat în informatică la Liceul Industrial de Prelucrare a Lemnului din Comănești, prima generație din oraș cu diplomă de operator-programator. Dar…. „în clasa a XII-a, cu o lună înainte de Bacalaureat, ai mei s-au despărțit definitiv și din acel moment a trebuit să am grijă de mama mea, de fratele meu, de sora mea… După ce am dat BAC-ul am încercat să îmi găsesc de lucru, lucram cu ziua pe unde se putea. După un an de zile, neavând altă soluție am depus actele pentru șomaj, dar imediat, pe 29 august 2000 m-am angajat la Finnforest,” adaugă el.

Și a plecat de jos.

A fost mai întâi stivuitor de cherestea la depozitul de cherestea, apoi sortator și operator pe utilajele Kupfer Muhle și Torwege în sectorul miez Baco 1, iar după trei luni a fost transferat în sectorul panel al fabricii, unde «s-a împrietenit» cu mașina Steinemann, alături de care a rămas mai bine de zece ani.

 

Cum e să îți petreci jumătate din viață în același loc

 

Gheorghiță are astăzi 38 de ani, este căsătorit și fericitul tată a doi băieți.

Nu a fost însă mereu ușor.

„Îmi amintesc, când m-am angajat prima dată, că în sfârșit aveam și eu o satisfacție, un serviciu, câștigam și eu ceva,” povestește zâmbind. „M-am acomodat însă foarte greu, mi se părea imposibil, dar tot timpul îmi puneam întrebarea «ceilalți cum rezistă»? Sunt și ei oameni, trebuie să rezist și eu, și mi-am impus să rezist.”

Gheorghiță a crescut în Baco.

Acum este inginer mecanic, absolvent al facultății de Inginerie și Management în Domeniul Mecanic la Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău și în doar câteva zile își va susține dizertația pentru diploma de Master în Managementul Sistemelor Industriale de Procese și Servicii.

Dacă întrebi pe oricine de pe platforma de la Baco despre Gheorghiță, nu vei auzi alte caracterizări în afara de „serios”, „perseverent”, „determinat.”

Alex Agache, directorul administrativ al HS Baco, își amintește întâlnirea inițială: „Să tot fie vreo cinci ani de când l-am întâlnit prima dată pe Gheorghiță… Eu eram director tehnic iar el era operator la Steinemann. A ieșit în evidență pentru că era cel mai bun operator, adică avea cele mai puține rebuturi, cele mai bune rezultate din punct de vedere al calității, al calibrării plăcilor, era cel mai priceput. Și acum se duce și îi îndrumă pe operatori cum să regleze mașinile, ceea ce e foarte important, pentru că nu a uitat de unde a plecat, iar asta contează.”

Cum s-au schimbat lucrurile după cinci ani?

„Apropierea personală e importantă în birou,” spune Alex. „Există sinergie și o înțelegere între noi care, din punctul meu de vedere, nu ne poate duce decât la mai bine.”

Gheorghiță vede schimbarea cu alți ochi: „Între timp m-am căsătorit, am terminat o facultate, sunt tatăl a doi băieți care mă încarcă cu energie și, trebuie să recunosc, că acum mi-e mai ușor, pentru că vin dintr-un mediu pe care îl cunosc – din producție. E și greu însă, e ceva nou, e un salt uriaș pe care l-am făcut.”

Și e onest când spune că, „dacă sunt persoane care mi-au schimbat viața la 360 de grade sunt soția mea și Alex Agache - soția pentru că m-a făcut să fiu ambițios și mi-a dat determinarea pe care o am, iar Alex pentru că a știut că poate să obțină de la mine mult mai mult, știe că sunt ambițios, știe cum să mă motiveze, sunt genul de om care nu acceptă să dezamăgească pe cineva.”

Firea deschisă, sinceritatea – care uneori are două tăișuri – și, mai presus de toate, rezultatele, îl fac un om de bază în angrenajul Baco.

„Cred în oamenii care își dedică energia, cunoștințele, talentul și priceperea pentru dezvoltarea companiei și binele personalului angajat,” spune Dan Bănacu, directorul general al Holzindustrie Schweighofer România. „Într-o poziție de conducere ai nu doar responsabilitatea operațiunilor unei companii ci și responsabilitatea oamenilor pe care îi ai în subordine și a căror bunăstare actuală și viitoare depinde în mare măsură de funcționarea întregii organizații, de deciziile pe care conducătorii lor le iau în fiecare zi.”

 

Când așteptările sunt depășite

 

Pe 11 martie 2019 Gheorghiță începea o nouă etapă a vieții profesionale.

„Prima zi în postura de director tehnic a fost interesantă dar și incomodă,” povestește el zâmbind. „Sincer, nu mă vedeam într-un birou. Am avut așteptări, ca șef de schimb îmi doream să ajung șef de fabrică, era următorul nivel, dar faptul că am făcut pasul acesta uriaș mi-a creat o ușoară stare de disconfort, pentru că eu prefer să stăpânesc lucrurile bine. Am încredere în mine și cred că o să reușesc să asimilez toată informația, chiar dacă uneori pare mai greu de gestionat.”

Teama de necunoscut e potențată însă de sprijinul total pe care îl primește în orice decizie pe care o ia în noul rol, atât de la Alex cât și de la familie.

Amintirea primului week-end imediat după numirea în noua funcție îl face să zâmbească din nou.

„Eram euforic, foarte entuziasmat, când am început noua muncă, însă m-am trezit cumva «aruncat în gura lupului» chiar în primul week-end,” spune Gheorghiță. „A trebuit să particip la un training unde participau toți ceilalți directori ai fabricilor din România și membri ai boardului din Viena! M-a luat prin surprindere, a fost un șoc pentru mine, eram emoționat, dar m-am descurcat.”

Pentru Gheorghiță, „acesta e apogeul carierei mele, vreau să mențin nivelul la care am ajuns și vreau să fac performanță. Eram o persoană care nu ieșea din zona de confort, soția mea m-a făcut să îmi doresc mai mult. Mă consider o persoană norocoasă, am tot ce mi-am dorit. Am fost muncitor, am perseverat, am lucrat mult, nu a fost ușor, de la 19 ani a fost o perioadă grea, dar cea mai plină de satisfacții. Viața mea a fost o provocare. Divorțul părinților mei m-a maturizat, din momentul acela am învățat să lupt cu provocările, și n-au fost puține. Datorită lui Baco mi-am finalizat studiile, am construit o casă, datorită lui Baco sunt ceea ce sunt, mi-a dat șansa să perseverez. Am fost mereu motivat și răsplătit corect pentru munca mea.”

Fire sportivă, noul director tehnic a fost, pe vremuri, membru al echipei de fotbal a fabricii. Spune că este o fire deschisă, „poate uneori mult prea sincer și am văzut că am avut de suferit din cauza asta. Nu vreau să mă schimb pentru nimeni; decanul facultății (care a fost un mentor pentru mine) mi-a zis: «daca ai reușit în tot ce ai făcut prin modul tău de a te comporta, nu încerca să ți-l schimbi pentru nimeni, continuă așa. Dacă ai avut rezultate bune înseamnă că o faci bine». Am aceeași determinare ca atunci.”

Se inspiră de la oamenii cu care lucrează și învață permanent. Iar aceste lucruri sunt observate și apreciate.

Alex își amintește: „Când a fost promovat șef de schimb deja s-a diferențiat de ceilalți șefi de schimb prin implicare, devotament, idei noi, deja se vedeau competențele de lider. Acum e persoana potrivită la locul potrivit și sunt sigur că rezultatele vor apărea și că va reuși să facă o echipă cu toți cei implicați. În orice poziție nouă înveți lucruri noi, ai provocări noi, important e să ai încredere în tine și să știi că poți să treci peste orice și să fii sigur că poți să le faci pe toate. Cu încredere în tine, sută la sută poți să le faci.”

Iar Dan conchide: „Am mare încredere în Gheorghiță. A participat în cadrul organizației la bucurii dar și la suferințe. Știe ce înseamnă succesul, dar a văzut și ce înseamnă nori negri în activitatea economică. Sunt convins că va face tot ce îi stă în putință, că nu va uita să se pregătească continuu și își va îmbunătăți continuu performanța pentru ca oamenii care depind azi de el să trăiască mai bine, pentru ca împreună să ducem mai departe una din cele mai bine organizate și productive companii din industria lemnului din România.”