Cum e când te uiți câteva ore la o scândură?

„Bună, ce faci? Nu te-am mai văzut de-un car de ani! Cu ce te mai ocupi?”

„Hai salut, uite, mă duc la serviciu, sunt șef de tură la rindeluire la HS Timber Productions Reci.”

„Rindelu-ce? Ce înseamnă rindeluire, și ce faci tu de fapt zi de zi la serviciu?”

Dialogul este, bineînțeles, imaginar, însă posibil. Zi de zi ne trezim dimineața, luăm micul dejun și o pornim către locurile noastre de muncă. Suntem 3.000 de colegi în toate fabricile din România ale HS Timber Group. Fie că lucrăm în birou sau că suntem în cabina de comandă a unei macarale, câți dintre noi știm exact cu ce se ocupă fiecare?

Haideți să aflăm povestea lu Csaba de la Reci….

Cum arată programul de zi cu zi al unui muncitor în fabrica? Ei bine, poate părea un program obișnuit, ca al oricărui om. Începe cu trezirea la ora 5 și cu o cafea. După care trebuie să mergi în stație sa aștepți autobuzul. La ora 6 sau 6 și jumătate ajungi la fabrică și trebuie să te pontezi.

Din acest moment, în funcție de postul și atribuțiile pe care le ai, lucrurile se schimbă.

Csaba lucrează acum la fabrica din Reci, și spune că atunci când a venit la HS nu știa nimic despre industria lemnului, ba, chiar mai mult, nu știa nici sa vorbească română!

 

Din anul 2015 și până acum a lucrat în mai multe departamente. A fost la început sortator la tăiere, după aceea a lucrat în depozit, iar în prezent este șef de tură la rindeluire.

Povestește că cea mai grea muncă i s-a părut la sortare unde a stat în jur de șase luni. O tură dura 12 ore și presupunea o muncă repetitivă „aveam un creion cu care trebuia să marchez lemnul și, în funcție de asta, ajungea într-o clasă de calitate sau alta, mă uitam ore întregi numai la scândură.”

A „furat” meserie de la un coleg care lucra de mai mult timp în acest departament și ne povestește că meseria de sortator necesită atât experiență, cât și rigurozitate, deoarece orice greșeală poate costa destul de scump.

Cea mai interesantă muncă i s-a părut la depozit.

Aici, deși lucra singur și trebuia să se descurce orice obstacol ar fi întâmpinat, a învățat cele mai multe lucruri - de la sortimentele și lungimea fiecărui produs, până la cele mai mici specificații ale lemnului. Și în acest departament exista o responsabilitate destul de mare pe care trebuia să și-o asume, deoarece trebuia să fie foarte atent și exact cu produsele pe care le încărca în container sau camion. Cu toate acestea, a fost departamentul în care i-a plăcut cel mai mult să muncească.

Nu a visat niciodată că va ajunge șef de tură la rindeluire și era bucuros pentru simplul fapt că fabrica i-a oferit un loc de muncă sigur și stabil la el în țară, aproape de casă. În acest departament ziua începe cu o discuție cu șeful de tură care termină programul când vine el. Acesta îi prezintă ceea ce s-a făcut, stabilesc ce trebuie făcut în continuare, după care împarte sarcinile muncitorilor și se asigură că totul decurge ca la carte. Spune că este o responsabilitate foarte mare, deoarece este răspunzător de orice eroare s-ar produce. Cel mai mult îi place faptul că există diversitate și că nici o zi nu arată ca cealaltă. Consideră că cel mai mare obstacol în acest departament este că trebuie să lucreze cu oamenii. „Mașinile își fac treaba, dar când trebuie sa lucrezi cu oamenii e cel mai greu, trebuie sa le explici cum se face.”

Perfecțiunea în cherestea implică multă muncă, seriozitate, perseverență, adaptabilitate, dar și asumarea responsabilităților. Muncă în echipă, muncă individuală sau munca de coordonare a unei echipe toate fac parte din buna funcționare a unei fabrici. Cu toate acestea, pasiunea pentru ceea ce faci este cheia succesului „nu pot să zic că e ceva ce nu îmi place, sunt zile care trec mai repede și zile care trec mai greu, dar dacă faci ceea ce îți place totul pare ușor.”