Luminita Țurcașu era asistentă medicală dar dorea un salariu mai bun și condiții de muncă superioare celor din sistemul medical. S-a angajat ca femeie de serviciu la Holzindustrie Schweighofer Sebeș în 2011, dar și-a schimbat în scurt timp cariera și astăzi este laborant la centrala de cogenerare (KWK).
Cum ai ajuns să lucrezi la Holzindustrie Schweighofer?
Înainte am fost asistentă medicală. Am rămas în concediu de maternitate, 3 ani de zile. Dar în 2011, când să revin, mi-am dat seama că va fi foarte greu cu banii, salariile în sistemul medical erau foarte mici – fuseseră tăiate. O prietenă mi-a vorbit despre condițiile de muncă și despre salariile bune de aici, m-a recomandat conducerii fabricii, am venit la interviu și am fost angajată. Am început foarte motivată de salariu, dar am rămas la fel de motivată și pe parcurs, pentru că am întâlnit oameni extraordinari, care m-au tratat permanent cu colegialitate și respect.
Acum ești laborantă, o schimbare foarte mare în cariera ta, nu-i așa?
Da, și nu. După doi ani cât am fost la curățenie, am aflat de acest post. Baza o aveam, datorită experienței de asistentă medicală. Așa că am mers la domnul director și i-am zis că mi-aș dori să devin laborantă. A dat dovadă de deschidere și înțelegere, am fost trimisă la un curs de specializare la Tg. Mureș, iar firma a plătit toate cheltuielile aferente.
Ai mai fi dispusă la o nouă schimbare de carieră, dacă ai avea ocazia?
Sigur! Întotdeauna am fost o persoană deschisă, motivată, dornică de activitate, și nu cred că aș refuza o nouă provocare. Mai ales dacă aș ști că e un pas înainte pentru mine.
Cum e atmosfera la locul de muncă?
Era foarte bună când eram la curățenie, aveam colege cu care mă înțelegeam foarte bine și nu trecea nicio zi fără să facem ceva amuzant. Dar și acum, la KWK, e o atmosferă excelentă, chiar dacă sunt singura femeie între 16 bărbați.
Între timp, salariile cadrelor medicale au crescut. Te mai întorci în sistemul medical?
Am foste colege care mă tot întreabă dacă nu mă-ntorc. Dar mi-e foarte bine aici, unde vin cu drag, pentru colectiv, pentru cum sunt tratată, și pentru satisfacția reală muncii. Îmi place să cred că am locul meu bine stabilit în „angrenajul” fabricii.
Copiii tăi crezi că te vor urma în carieră?
Fata cea mare, nu. Este contabilă, a făcut facultatea la Alba Iulia. Nici băiatul, el este cadru militar. Dar fiica cea mică pare interesată. Dar orice va alege, va avea sprijin din partea noastră.
Care a fost cel mai greu lucru din timpul celor 7 ani de când faci parte din echipa Holzindustrie Schweighofer?
Nu pot spune că a fost ceva foarte greu, care să mă sperie. Dar s-a întâmplat să am emoții. La început, mi-era teamă că nu e destul de curat și că am să fiu certată. Dar mi-au trecut repede, pentru că am fost tratată ca un om, nu ca funcția pe care o aveam, de femeie de serviciu.
Ai recomanda cuiva să facă ce ai făcut tu?
Bineînțeles! Să nu ezite!
Ai vrea să le transmiți ceva colegilor?
Dacă își doresc ceva cu adevărat, dacă își fac treaba, colaborează cu colegii, discută cu conducerea, vor găsi înțelegere și respect din partea tuturor și vor reuși ce-și propun.
